F'IRE, firi, s.f.
1. Mediul natural (împreună cu fiinţele care trăiesc în el). ◊ Loc. adv.
Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad.
2. Structură psihică si morală a unei fiinţe; caracter,
temperament.
3. Minte, cuget;
cumpăt. ◊ Loc. adj.
În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăţilor mintale, serios. ◊ Expr.
A-si veni în fire = a-si reveni (după un soc, o emoţie puternică, un lesin).
A scoate (pe cineva)
din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări.
A-si ţine (sau
a-si păstra)
firea = a se stăpâni, a-si păstra cumpătul.
A-si pierde firea sau
a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-si pierde cumpătul.
A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufleteste. - V.
fi.
Sursă
: DEX'98
(
33243)
- romac